Comentarii la Cartea Profetului Zaharia – 1 | Ana Usca
Zaharia, autorul cărţii care-i poartă numele, era fiul lui Berechia şi nepotul lui Ido. El aparţinea unei familii preoţeşti, reîntoarsă din exilul babilonian. Profetul nu trebuie confundat cu Zaharia, fiul lui Berechia, ucis în vremea d286 regelui Ioaş (II Paralipomene 24, 20-21; Matei 23, 35).
Autorul s-a născut în exil, ca şi profetul Agheu, cu care era contemporan. Repatriat, d286 arată o râvnă deosebită pentru templu şi restaurarea cultului. Pornind, însă, de la reconstruirea templului, Zaharia merge în cartea sa mai departe, vorbind despre restabilirea teocraţiei şi despre viitoarea împărăţie mesianică.
Cartea Zaharia se împarte în trei secţiuni distincte: I. Cap. 1-6: conţin opt viziuni şi o faptă simbolică; tratează despre întemeierea împărăţiei mesianice. II. Cap. 7-8: cuprind o cuvântare a profetului ce urmăreşte pregătirea poporului pentru plinirea promisiunii mesianice. III. Cap. 9-14: vorbesc despre judecata asupra neamurilor şi bunurile timpului mesianic.
Timpul indicat aici: octombrie-noiembrie 520; la numai două luni după ce Agheu îşi începuse misiunea profetică [2] . Datarea care deschide Cartea profetului Zaharia înregistrează anul şi luna, dar nu şi ziua [3] .
Biblia face frecvent referire la părinţi , fie pentru a cere fidelitate faţă de legământul încheiat cu patriarhii, fie, în contextul reproşurilor, pentru neascultarea de care au dat dovadă contemporanii, ca şi strămoşii lor [4] .
Versetul e folosit ca îndemn la pocăinţă, dar se atrage atenţia să nu cadă nimeni în nepăsare datorită bunătăţii dumnezeieşti (căderile, oricum, vin şi la cei râvnitori!): Dar ia seama, ca nu cumva [ ] să te trândăveşti şi să ajungi la nepăsare. Căci lucrul acesta ţi-ar fi spre povară. Ba nici în lucrurile d286 părute mici să nu dispreţuieşti porunca. Ci chiar dacă ţi s-ar întâmpla vreo nesocotire a acestora, sârguieşte-te să te îndreptezi. Căci dintr-o astfel de nepăsare, ajunge cineva la greşeli mai mari [5] . Până ce nu căutăm pe Dumnezeu prin virtuţi şi prin credinţă dreaptă ne aflăm într-un fel oarecare înapoia feţei Lui. Dar după ce, însetând de legea dumnezeiască, începem să urmăm calea sfântă şi înaltă, ne va privi [6] .
4: Şi nu fiţi ca părinţii voştri, pe care profeţii de dinainte i-au mustrat, zicând: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele şi de la izvodirile d286 voastre cele rele!; dar n-au ascultat şi nu le-a fost aminte să Mă asculte, zice Domnul Atotţiitorul.
6: Voi însă primiţi-Mi cuvintele şi legiuirile, tot ceea ce Eu poruncesc prin Duhul Meu robilor Mei profeţii, cei ce au trăit în vremea părinţilor voştri; şi ei au răspuns şi au zis: Precum a rânduit Domnul Atotţiitorul să ne facă după căile noastre şi după izvodirile noastre, aşa ne-a făcut!
Dacă cineva va străbate d286 toate cărţile celor doisprezece profeţi d286 şi ale celorlalţi profeţi va găsi numeroase mărturii despre Duhul Sfânt. [ ] Zaharia [spune]: Primiţi cuvintele Mele şi legiuirile Mele, pe câte le poruncesc cu Duhul Meu robilor mei profeţi [10] . De aceea, fiind Cuvântul în prooroci, ei proorocesc în Însuşi Duhul Sfânt. De fapt, când spune Scriptura: Şi a fost Cuvântul Domnului către cutare proroc, îl arată [pe acela] proorocind în Duhul Sfânt [11] .
În perioada preexilică, anul calendaristic ebraic se desfăşura din toamnă până-n toamnă, iar lunile aveau nume. Pe durata celor peste şaizeci de ani de captivitate, Evreii au adoptat calendarul babilonian, care începea primăvara, iar lunile le-au numit cu numere; cu toate acestea, autorul menţionează şi vechiul nume al lunii a unsprezecea. Data de faţă: mijlocul lui februarie 519 î. Hr. [12] .
Munţi umbriţi : munţi împăduriţi sau, mai degrabă, munţi care sunt acoperiţi de umbră. De notat că, în limbajul biblic, skiazo, episkiazo, kataskiazo, skia = a umbri , umbră sunt cuvinte cu o conotaţie specială: d286 prezenţa sau lucrarea lui Dumnezeu asupra d286 unui om sau a mai multora. Câteva exemple: În momentul zămislirii lui Iisus, Fecioara Maria este umbrită de puterea Celui-Preaînalt (Luca 1, 35); în momentul schimbării la faţă a Domnului, cei trei apostoli martori sunt umbriţi de un nor luminos (Matei d286 17, 5; Marcu 9, 7); bolnavii din Ierusalim aşteaptă ca umbra lui Petru să umbrească pe vreunul din ei (Fapte 5, 15). De reţinut că vedenia de faţă se petrece noaptea. În Textul d286 Masoretic: stătea între mirţii care sunt în prăpastia apei (sens obscur) [13] .
Cuvântul Domnului , anunţat în versetul precedent, i se dezvăluie lui Zaharia sub forma unei viziuni; invers, în Zaharia 4, 2-6, apare mai întâi viziunea candelabrelor despre care se spune apoi că este cuvântul Domnului . Precizarea momentului viziunii apare doar la prima, dar poate fi eventual extinsă şi la celelalte: toate viziunile au putut avea loc pe parcursul aceleiaşi nopţi. Theodor al Mopsuestiei pare să interpreteze am văzut noaptea , interpretând noaptea drept complement
MORE
Zaharia, autorul cărţii care-i poartă numele, era fiul lui Berechia şi nepotul lui Ido. El aparţinea unei familii preoţeşti, reîntoarsă din exilul babilonian. Profetul nu trebuie confundat cu Zaharia, fiul lui Berechia, ucis în vremea d286 regelui Ioaş (II Paralipomene 24, 20-21; Matei 23, 35).
Autorul s-a născut în exil, ca şi profetul Agheu, cu care era contemporan. Repatriat, d286 arată o râvnă deosebită pentru templu şi restaurarea cultului. Pornind, însă, de la reconstruirea templului, Zaharia merge în cartea sa mai departe, vorbind despre restabilirea teocraţiei şi despre viitoarea împărăţie mesianică.
Cartea Zaharia se împarte în trei secţiuni distincte: I. Cap. 1-6: conţin opt viziuni şi o faptă simbolică; tratează despre întemeierea împărăţiei mesianice. II. Cap. 7-8: cuprind o cuvântare a profetului ce urmăreşte pregătirea poporului pentru plinirea promisiunii mesianice. III. Cap. 9-14: vorbesc despre judecata asupra neamurilor şi bunurile timpului mesianic.
Timpul indicat aici: octombrie-noiembrie 520; la numai două luni după ce Agheu îşi începuse misiunea profetică [2] . Datarea care deschide Cartea profetului Zaharia înregistrează anul şi luna, dar nu şi ziua [3] .
Biblia face frecvent referire la părinţi , fie pentru a cere fidelitate faţă de legământul încheiat cu patriarhii, fie, în contextul reproşurilor, pentru neascultarea de care au dat dovadă contemporanii, ca şi strămoşii lor [4] .
Versetul e folosit ca îndemn la pocăinţă, dar se atrage atenţia să nu cadă nimeni în nepăsare datorită bunătăţii dumnezeieşti (căderile, oricum, vin şi la cei râvnitori!): Dar ia seama, ca nu cumva [ ] să te trândăveşti şi să ajungi la nepăsare. Căci lucrul acesta ţi-ar fi spre povară. Ba nici în lucrurile d286 părute mici să nu dispreţuieşti porunca. Ci chiar dacă ţi s-ar întâmpla vreo nesocotire a acestora, sârguieşte-te să te îndreptezi. Căci dintr-o astfel de nepăsare, ajunge cineva la greşeli mai mari [5] . Până ce nu căutăm pe Dumnezeu prin virtuţi şi prin credinţă dreaptă ne aflăm într-un fel oarecare înapoia feţei Lui. Dar după ce, însetând de legea dumnezeiască, începem să urmăm calea sfântă şi înaltă, ne va privi [6] .
4: Şi nu fiţi ca părinţii voştri, pe care profeţii de dinainte i-au mustrat, zicând: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele şi de la izvodirile d286 voastre cele rele!; dar n-au ascultat şi nu le-a fost aminte să Mă asculte, zice Domnul Atotţiitorul.
6: Voi însă primiţi-Mi cuvintele şi legiuirile, tot ceea ce Eu poruncesc prin Duhul Meu robilor Mei profeţii, cei ce au trăit în vremea părinţilor voştri; şi ei au răspuns şi au zis: Precum a rânduit Domnul Atotţiitorul să ne facă după căile noastre şi după izvodirile noastre, aşa ne-a făcut!
Dacă cineva va străbate d286 toate cărţile celor doisprezece profeţi d286 şi ale celorlalţi profeţi va găsi numeroase mărturii despre Duhul Sfânt. [ ] Zaharia [spune]: Primiţi cuvintele Mele şi legiuirile Mele, pe câte le poruncesc cu Duhul Meu robilor mei profeţi [10] . De aceea, fiind Cuvântul în prooroci, ei proorocesc în Însuşi Duhul Sfânt. De fapt, când spune Scriptura: Şi a fost Cuvântul Domnului către cutare proroc, îl arată [pe acela] proorocind în Duhul Sfânt [11] .
În perioada preexilică, anul calendaristic ebraic se desfăşura din toamnă până-n toamnă, iar lunile aveau nume. Pe durata celor peste şaizeci de ani de captivitate, Evreii au adoptat calendarul babilonian, care începea primăvara, iar lunile le-au numit cu numere; cu toate acestea, autorul menţionează şi vechiul nume al lunii a unsprezecea. Data de faţă: mijlocul lui februarie 519 î. Hr. [12] .
Munţi umbriţi : munţi împăduriţi sau, mai degrabă, munţi care sunt acoperiţi de umbră. De notat că, în limbajul biblic, skiazo, episkiazo, kataskiazo, skia = a umbri , umbră sunt cuvinte cu o conotaţie specială: d286 prezenţa sau lucrarea lui Dumnezeu asupra d286 unui om sau a mai multora. Câteva exemple: În momentul zămislirii lui Iisus, Fecioara Maria este umbrită de puterea Celui-Preaînalt (Luca 1, 35); în momentul schimbării la faţă a Domnului, cei trei apostoli martori sunt umbriţi de un nor luminos (Matei d286 17, 5; Marcu 9, 7); bolnavii din Ierusalim aşteaptă ca umbra lui Petru să umbrească pe vreunul din ei (Fapte 5, 15). De reţinut că vedenia de faţă se petrece noaptea. În Textul d286 Masoretic: stătea între mirţii care sunt în prăpastia apei (sens obscur) [13] .
Cuvântul Domnului , anunţat în versetul precedent, i se dezvăluie lui Zaharia sub forma unei viziuni; invers, în Zaharia 4, 2-6, apare mai întâi viziunea candelabrelor despre care se spune apoi că este cuvântul Domnului . Precizarea momentului viziunii apare doar la prima, dar poate fi eventual extinsă şi la celelalte: toate viziunile au putut avea loc pe parcursul aceleiaşi nopţi. Theodor al Mopsuestiei pare să interpreteze am văzut noaptea , interpretând noaptea drept complement
MORE
No comments:
Post a Comment